www.pixabay.com

Singuratatea de multe ori este perceputa de multa lume ca fiind o povara grea.

Sa ma simt singura si sa fiu singura sunt doua lucruri diferite pentru mine.

Singuratatea, sentimentul de singuratate reclama o nevoie de conexiune. Pot fi printre oameni si sa ma simt singura, oameni cu care nu sunt conectata, in prezenta carora ma prefac ca sunt prezenta si interesata. Pot sa fiu singura si sa ma simt singura. Tot o lipsa de conexiune reclama. Dar pot sa fiu singura si sa ma simt profund conectata cu mine, cu natura inconjuratoare. Daca imi doresc sa ma cunosc pe mine am nevoie de momente in care sa fiu singura cu mine si sa ma observ.

Poate imi este greu sa stau in contact cu emotiile mele, sunt prea dureroase si atunci caut sa fiu printre oameni, insa sa fiu printre oameni fara sa ma deschid catre ei, fara sa ma conectez cu ceea ce simt eu si cu ceea ce simt ei tot un sentiment de singuratate voi simti. Pana nu pot sa stau in contact cu emotiile si durerile mele intr-un mod empatic si continator nu voi fi in stare sa ma bucur de momentele mele cu mine insami.  Voi fi in permanenta fuga de mine, cautand compania celorlalti si traind sentimentul de singuratate fiind in preajma altora si fara sa ma pot conecta cu nimeni. Asta poate sa duca la disperare.

Schimbarea vine din a ma conecta cu mine, a imi cunoaste si a imi vindeca ranile.

Citeste si articolul: Cum gasesc bucurie in viata?

Tie ti se intampla sa te simti singura, uneori chiar si printre oameni? Sau poate te bucuri de momentele tale de singuratate?

Te invit sa reflectezi asupra ta, sa te obserivi, sa te cunosti si daca iti este dificil sa te conectezi cu tine si cu durerile tale cauta ajutor specializat.

PS. Nu uita ca nu esti singura! Doar te simti singura. Si pentru ceea ce simti poti primi ajutor.

www.pixabay.com