Interviu Anca Coman, Presedinte ARAT

 

Gabriela Popescu: Ești președintele ARAT. Ce te-a determinat să candidezi pentru această poziție?

Anca Coman: Au fost mai multe motive. În primul rând m-am simțit onorată de invitația Oanei Pănescu de a candida pentru această funcție, în octombrie 2012 ea fiind președinta ARAT București. Apreciam rolul și munca ei din ultimii ani în cadrul Asociației și simțeam încrederea ei în mine și în faptul că puteam forma o echipă eficientă.

Această invitație a venit într-un moment de echilibru din viața mea: finalizasem deja toate studiile și formările, aveam o poziție stabilă la locul de muncă și copiii mei erau suficient de mari pentru a nu-mi mai solicita întreaga atenție.

Îmi doream să mă implic într-o activitate de voluntariat după ce cunoscusem deja mai multe comunități în perioada 2009-2012. Dar nu mă atașasem de niciuna așa cum mă atașasem de ARAT.

A fost și o decizie emoțională, am simțit că pot să ocup această funcție, că am suficientă experiență, încredere în mine și determinare pentru a promova ARAT-ul și AT-ul.

Un alt motiv a fost acela că îi cunoșteam destul de bine pe toți colegii care candidau alături de mine pentru celelalte poziții din cadrul CD și am simțit că suntem pe aceeași „lungime de undă” în ceea ce priveşte valorile și viziunea, astfel încât să construim împreună o echipă eficientă și asertivă.

Ce fel de președinte vrei să fii? Cum te-ai descrie?

Am intrat în această experiență cu dorința de a crește coeziunea dintre membrii comunității și de a mă raporta echidistant față de fiecare dintre aceştia, dincolo de relațiile mele personale cu mulți dintre ei.

De altfel, perioada 2005-2009 în care am contribuit la proiectele Asociației rămăsese în inima mea ca foarte plăcută și motivatoare.

Am plecat la drum cu ideea că există soluții pentru oricare provocare a vieții și că avem cu toții – colegii din CD, colegii din comisiile profesionale şi membrii ordinari ai Asociației – suficiente cunoștințe, experiență și bunăvoință pentru a construi ceva frumos împreună.

Sunt atentă la poziția OK-OK în toate interacțiunile pe care le am cu cei din jur, sunt deschisă să ofer suportul meu celorlalți și totodată să cer suport atunci când simt nevoia.

Am mereu în minte principiile asertivității și valorile morale pe care le-am cunoscut și dezvoltat în cadrul comunității AT.

Cum ai intrat în contact cu ARAT și AT?

În anul 2005 am urmat un curs de formare ca inspector resurse umane și trainerul acelui curs, Ane-Mary Ormenişan ne-a transmis tuturor participanților, printre alte multe informații, o invitație la un curs AT 101 susținut de John Parr.

După ce am citit primele rânduri ale prezentării AT-ului și workshop-ului, am simțit un gol în stomac și o mare nerăbdare de a găsi printre rânduri data de susținere a cursului. Îmi era teamă să nu fi trecut deja și să-l fi pierdut. Am participat la acel curs în mai 2005 și apoi la toate cursurile care au urmat, până în mai 2009.

Care au fost rolurile tale în cadrul Asociației?

 Am debutat cu rolul de participant la workshopurile organizate de International Center for Transactional Analysis (ICTA) în mai 2005. Pe vremea aceea ICTA era singurul furnizor de training AT recunoscut de ARAT. Am simţit de la început un mare atașament față de comunitatea AT pe care am cunoscut-o atunci și mi-am dorit să contribui la dezvoltarea ei. Ţin minte cum mă simțeam în sala de curs alături de atâția colegi interesați de propria cunoaștere și dezvoltare și mi se părea magică munca lui John Parr. Îmi amintesc clar gândul: „asta vreau să fac și eu!”

Prima ocazie de contribuție s-a ivit odată cu o invitație din partea lui Alexandru Demian de a traduce – ca voluntar – cursului Anne Mariei Linenkamp. Cu multe emoții și cu susținerea lui Alex, am zis să încerc și să vedem ce „iese”… Suportul pe care l-am primit din partea trainerilor şi a grupului m-a încurajat să continui și să devin unul dintre traducătorii frecvenți ai workshop-urilor.

Cred că prin 2006 sau 2007 am întrebat-o pe Carmen Musat, președinta de atunci a fililalei ARAT București, dacă nu vrea să mai actualizăm informațiile de pe site-ul Asociației. Ea mi-a răspuns: „Ce idee bună! Nu vrei să te ocupi tu?”

Am acceptat, bazându-mă pe ideile pe care le aveam și pe suportul tehnic al soțului meu, Mihai Coman. El a făcut multă muncă voluntară pentru Asociație fără sa fie vreodată membru ARAT, iar eu îi sunt foarte recunoscatoare pentru această disponibilitate și pentru modul în care a fost lângă mine în toți anii aceștia plini de transformări personale. Am actualizat împreună informațiile, iar după un timp am propus și realizat modificarea întregului site: schimbarea designului, reorganizarea informațiilor și adăugarea de informații noi. Acea formă a site-ului există și acum online.

Tot prin 2007 Viorel Ciocan, coordonatorul Buletinului Informativ ARAT, m-a invitat să particip la realizarea newsletter-ului în calitate de editor și am făcut cu plăcere această muncă pentru 2-3 numere.

În toamna lui 2007 am fost invitată sau m-am oferit singură, nu-mi mai amintesc exact, ca voluntar în echipa de organizare a Conferinței ARAT de la București. Acea experiență a rămas foarte vie în memoria mea pentru că au fost câteva luni de muncă foarte intensă și spectaculoasă. Am avut ocazia să lucrez și să-i cunosc mai bine pe Nicoleta Gheorghe, Cezara Dașu, Claudia Rusu, Claudia Buzoianu, Alex Demian, Viorel Ciocan, Dora Deac ş.a.

Au existat momente în care am văzut cum ceea ce am construit într-o zi s-a dărâmat a doua zi, au existat momente de criză, dar și de bucurie. Cel mai mult m-a impresionat să văd cum am depășit toate obstacolele pentru că am comunicat permanent, deschis, am rezolvat rapid tensiunile dintre noi și am mers mai departe cu ideea că vrem să organizăm această conferință și că vrem să facem aceasta cât de bine putem.

În paralel cu rolurile din cadrul ARAT asumate între 2007-2009 am contribuit la consolidarea și creșterea grupului de membri ARAT, în calitate de organizator al workshop-urilor ICTA. Mi-a plăcut mult să promovez cursurile de AT și să le vorbesc oamenilor din jur cu mult entuziasm despre cât de profundă și transformatoare poate fi participarea la aceste cursuri, într-un mediu cu oameni calzi și apropiați, alături de traineri profesioniști și adevărate modele de relaționare interumană. Am apreciat și partea de gestionare a achitării cursurilor, pentru că îmi oferea posibilitatea să interacționez cu fiecare participant și să stabilesc legături mai apropiate cu toţi colegii de formare.

Ce te-a determinat să te implici în activitățile Asociației de-a lungul timpului?

Ceea ce m-a determinat să accept aceste poziții a fost în primul rând dorința de a păstra și dezvolta comunitatea pe care am descoperit-o în 2005, fiindcă ea a contribuit la schimbarea cu 180 de grade a vieții mele personale și profesionale. Apoi a fost atașamentul pentru oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului Ane-Mary Ormenișan, John Parr, Alex Demian, Nicoleta Gheorghe, Viorel Ciocan și mulți, mulți alții.

Și poate cel mai important a fost că am simțit nevoia ca informațiile și conceptele AT să ajungă la cât mai mulți oameni și să aducă transformări în viețile lor, așa cum mi-au adus mie, familiei, prietenilor și colegilor mei.

Tema acestui newsletter este despre reziliență și adaptare. Ne poți povesti despre o situatie dificilă prin care ai trecut (în cadrul ARAT sau/și în plan personal) și ce te-a ajutat să o depașești?

Pentru mine reziliența înseamnă în primul rând capacitatea de a face față cu succes schimbărilor continue din viața ta și de a-ți reveni după eșecuri, depășind adversitățile.

Consider o dovadă de reziliență și adaptare faptul că ocup astăzi poziția de președintă în cadul CD ARAT, după o perioadă de aproape trei ani în care m-am îndepărtat de viața publică a Asociației în 2009, atunci când singurul furnizor de training recunoscut de ARAT și-a încetat activitatea și au apărut multe convulsii și conflicte între John Parr și liderii ARAT din acea perioadă. Pentru că eram foarte atașată de ambele părți ale acestui conflict, despărțirea lor a generat o perioadă de doliu pentru mine, în care am simțit nevoia de a mă distanța atât de ARAT, cât și de unii dintre colegii de formare de atunci.

În această perioadă am explorat alte concepte şi teorii, am experimentat noi metode psihoterapeutice, am cunoscut oameni cu diferite cunoștințe sau formări și m-am îndreptat inclusiv către cunoașterea vieții dintr-o perspectivă spirituală.

Am învățat mult din toate aceste experiențe și trăindu-le, mi-am dat seama de profunzimea atașamentul meu față de prima teorie care mi-a schimbat viața, Analiza Tranzacțională.

Am observat că, deși din umbră, continuam să fiu interesată de viața Asociației și resimțeam dureros conflictele dintre membrii ARAT.

În momentul în care am conştientizat că am trăit până la capăt doliul, am decis să mă implic din nou în viața Asociației și mi-am depus candidatura pentru funcția de președinte, cu speranța de a integra în activitatea mea lecțiile de viață și noua capacitate de adaptare pe care mi le-am dezvoltat depășind etapele doliului.

Ești consultant organizaţional sub contract de supervizare cu Asociaţia Europeană de Analiză Tranzacţională. Cum ai decis să te specializezi în acest domeniu?

A existat o perioadă, prin anul 2007, când mi-am pus întrebarea pe care dintre cele trei specializări – consultant organizațional, psihoterapeut sau consilier – să o aleg.

Domeniul educațional nu mă atrăgea încă de la început, pentru că nu doream să lucrez într-o școală sau cu copiii, aşa cum înțelegeam eu pe atunci aceast domeniu.

Deși admiram și apreciam enorm munca colegilor mei psihoterapeuți, simțeam că nu aveam „răbdarea” și determinarea de a lucra „unu la unu” cu un client.

Am oscilat puțin între consultant organizațional și consilier, până când mi-am dat seama că pentru mine a devenit cel mai important să fac cunoscut AT-ul cât mai multor oameni. Mă imaginam interacţionând cu grupuri mari de oameni care să cunoască conceptele AT și să decidă cum să le utilizeze în viitor. Îmi doream să lucrez în domeniul organizațional și să aplic AT-ul în acest context. În luarea deciziei m-a ajutat mult Anne de Graaf – TSTA-O – care m-a inspirat enorm prin munca sa și prin modul său de relaționare cu mine și cu grupul de formare. Toate acestea au dus la semnarea contractelor de supervizare cu Anne în 2008 și 2014.

Cum te ajută AT-ul în viața ta personală/profesională?

Pentru mine AT-ul este înainte de orice un sistem de valori. Am fost și sunt permanent preocupată să „aplic” în primul rând pe mine conceptele AT.

Trec tot ceea ce gândesc, simt și fac prin filtrul pozițiilor de viață, jocurilor psihologice, timbrelor, driverelor, în funcție de situație.

Deși am citit despre multe alte teorii și programe de formare, AT-ul este cel mai apropiat de sufletul meu și este sistemul de referință la care mă întorc mereu în legăturile de familie sau profesionale, pentru că mă ajută întotdeauna să văd situațiile de viață într-un mod clar, să-mi gestionez emoțiile, să mă poziționez respectuos în relații, să-mi explic gândurile care apar în mintea mea și să iau decizii – pe cât posibil – din poziția OK-OK.

Dacă vrei să transmiți ceva în mod special cititorilor revistei ….

Da, vreau să transmit colegilor mei mulțumiri pentru contribuția lor la promovarea Analizei Tranzacționale în România și încurajări pentru o implicare mai activă în dezvoltarea Asociației.

Dacă au idei în acest sens și motivație în a le pune în practică, sunt oricând bineveniți alături de echipa CD-ului. Dacă iubesc Analiza Tranzacțională și cred în ea, îi invit cu drag să ni se alăture pentru a o face cunoscută cât mai multor oameni, pentru a contribui în acest mod la evoluția societății românești.

Pe cei care au un prim contact cu ARAT-ul și AT-ul prin acest newsletter îi invit să-şi ofere șansa de a descoperi frumusețea, simplitatea și profunzimea conceptelor AT, fiindcă ele pot schimba vieți … într-un mod miraculos!

___________________________________

 

Anca Coman este Preşedinte ARAT, trainer certificat CNFPA și PCM, consultant organizational. Este născută la Bucuresti în 1974. A absolvit Facultatea de Chimie şi Facultatea de Psihologie. A lucrat în ultimii 18 ani în cercetare în construcții, asigurarea calității, programare IT și confecționare de bijuterii, iar în prezent în domeniile training și resurse umane. Locuieşte în Bucureşti.

Interviu realizat de Gabriela Popescu.

Articol aparut in nr 13 al Buletinului Informativ al Asociatiei Romane de Analiza Tranzactionala, 2014

 

psiholog Brasov