Mi-ar placea sa scriu, dar nu am talent!

Mi-ar placea sa pictez, dar nu am talent!

Mi-ar placea sa cant, dar nu am talent!

Nu stiu daca am talent!

Ce este talentul? Cine poate sti daca avem talent sau nu?

De multe ori dam putrerea celorlalti sa decida daca avem talent sau nu. Asteptam sa ni se spuna cine suntem noi sau cum suntem noi.

Parerea mea este ca, daca ceva ne motiveaza din interior sa facem ceva, sa scriem, sa pictam,sa cantam, etc., daca ceea ce facem ne ajuta sa ne conectam cu noi insine, sa ne bucuram de acea activitate, inseamna ca avem talent. Eu nu cred ca exista un interes autentic pentru o anumita activitate daca nu avem resurse interioare pentru a sustine acea activitate. Nu rezonam in mod autentic cu o activitate daca nu avem in interior calitatile necesare pentru a o sustine.

Imi place si rezonez cu sfatul dat de Riner Maria Rilke unei persoane care ii cere parerea despre propriile versuri:

„Paris, 17 februarie 1903

Mult stimate domn,

Scrisoarea dumneavoastra mi-a ajuns abea de cateva zile. Vreau sa va multumesc pentru marea incredere ce mi-o acordati. Nu pot mai mult. Nu pot lua in discutie in amanunt versurile dumneavoastra,caci departe de mine orice intentie critica. Cu nimic nu esti sortit sa ramai mai departe de opera de arta decat prin cuvintele critice; rezultatul este mereu neintelegere, mai mult sau mai putin fericita. Lucrurile toate sunt nu pe atat de sesizabile pe cat opinia curenta ar vroi de obicei sa ne faca sa credem; cele mai multe evenimente sunt inexprimabile, ele au loc intr-o sfera care n-a fost calcata niciodata de vreun cuvant; si mai neexprimabile decat toate sunt operele de arta; existente enigmatice a caror viata, pe langa a noastra care trece, dureaza.(…)

Intrebti daca versurile sunt bune. Ma intrebati pe mine. Inainte ati intrebat pe altii. Le trimiteti unor reviste. Le comparati cu alte poezii si va nelinistiti cand anumite redactii va refuza incercarile. Deci (pentru ca mi-ati permis a va da sfaturi) va rog sa renuntati la toate astea. Nu faceti decat sa iscoditi lumea din afara, si asta mai cu seama acum n-ati avea voie sa faceti!

Nimeni nu va poate sfatui sau ajuta. Nimeni! Nu exista decat o singura cale. Cufundati-va in dumneavoastra insiva. Cercetati cauza ce va indeamna sa scrieti; cercetati daca aceasta cauza isi intinde radacinile pana in locul cel mai adanc al inimii;recunoasteti, fata de dumneavoastra insiva, de-ar trebui sa muriti daca vi s-ar interzice sa scrieti.

Mai cu seama asta: intrebati-va in ora cea mai de taina a noptii: trebuie sa scriu? Rascoliti-va dupa un raspuns adanc. Si daca ar fi sa sune a incuviintare, daca aveti voie sa intampinati aceasta intrebare serioasa cu un simplu si raspicat „trebuie”, atunci claditi-va viata dupa aceasta necesitate; viata trebuie sa devina pana in miezul orei celei mai indiferente si minore, semn si marturie a acestei dorinte vii.Atunci va apropiati de natura. Atunci incercati ca, prin om, sa spuneti ce vedeti si ce traiti si ce iubiti si ce pierdeti.

Nu scrieti poezii de dragoste, ocoliti mai intai formele prea uzuale si obisnuite: sunt cele mai dificile, caci e nevoie de o putere mare si coapta spre a da ceva personal acolo unde sunt cu duiumul creatii bune si in parte stralucite ale traditiei. De aceea salvati-va de la motivele generale spre acelea pecare vi le ofera cotidianul dumneavoastra.

Zugraviti-va tristetile si dorintele, gandurile trecatoare si credinta intr-o frumusete – oricare ar fi ea – zugraviti toate acestea cu o sinceritate profunda, tainica si smerita si folositi spre a va exprima obiectele ce va inconjoara, imaginile viselor dumneavoastra si obiectele aducerii aminte.

Daca cotidianul dumneavoastra vi se pare prea sarac, nu-l invinuiti; invinuiti-va pe dumneavoastra, spuneti-va ca nu sunteti destul de poet ca sa-i desteptati bogatiile, caci pentru cel ce creeaza nu exista nici saracie nici loc sarac sau indiferent.

Nici nu veti face incercarea sa interesati reviste pentru aceste lucrari; caci veti vedea in ele posesia dumneavoastra draga si fireasca,o bucata si o voce a vietii dumneavoastra.O opera de arta este buna daca a aparut din necesitate. Originea sa da aprecierea; alta nu exista(…) Poate insa, dupa coborarea in adancul si solitudinea dumneavoastra, va trebui sa renuntati la adeveni poet (ajunge, dupa cum va spun, sa simti ca ai putea sa traiesti fara sa scrii, ca sa nu ai voie sa o faci). Chiar si atunci aceasta reculegere nu va fi fost in zadar. De aici incolo viata dumneavoastra o sa gaseasca in orice caz drumuri personale; si ca ele sa fie bune, bogate ori largi, asta v-o doresc mai mult decat v-o pot spune(…)

Versurile pe care ati binevoit a mi le incredinta, cu prietenie vi le inapoiez. si va multumesc inca odata pentru maretia si cordialitatea increderii dumneavoastra, de care am vrut sa ma fac mai vrednic decat sunt in realitate, ca strain, prin raspunsul acesta sincer.

Cu tot devotamentul si cu simpatie,

Rainer Maria RilkeViareggio, langa Pisa, (Italia), 23 aprilie 1903(…)”

Sursa:

Scrisori Catre Un Tanar Poet, Rainer Maria Rilke

psiholog Brasov