Interviu cu John Heath

 

Gabriela Popescu: Povestește-ne un pic despre tine. Cine este John Heah? Schițează un autoportret pentru cititorii din România.

John Heath: Sunt englez. Multă lume crede că noi toți locuim în Londra, dar eu locuiesc la 300 de kilometri de Londra, în nordul Angliei. Plouă mai des acolo și verile sunt mai reci, dar pamântul este verde și frumos. Am o familie mare, inclusiv șase nepoți care îmi aduc o mare bucurie. Îmi place muzica corală și  îmi place să evadez din zonele urbane în zonele rurale.

Am fost suficient de norocos să călătoresc mult în timpul carierei mele și m-am bucurat să cunosc oameni din medii culturale foarte diferite.

Ești psihoterapeut AT. Cum ai intrat în contact cu Analiza Tranzacțională și ce te-a determinat să continui să lucrezi cu această metoda?

Mi-am inceput cariera ca psiholog educațional, lucrând cu copii, familii și profesori în sistemul educațional. Am auzit pentru prima dată de Analiza Tranzacțională când studiam pentru master în 1975. Nu am știut atunci că va juca un așa rol important în viața mea. Am participat la câteva workshopuri în anii ‘80 și am făcut training formal în 1988. Mi-a plăcut intensitatea muncii terapeutice șicare m-a determinat să îmi deschid propria practică privată.  Am continuat să mă formez ca trainer și apoi ca supervizor în AT și sunt 15 ani de când lucrez in acest domeniuavând aceste capacități.

AT-ul mi-a schimbat viața personală și profesională.  Îmi place abordarea accesibilă și relațională  a psihologiei umaniste.  Cred că acesta este cel mai puternic mod de a ajuta oamenii din punct de vedere psihologic.

Ții atât workshopuri de AT cât și workshopuri de psihoterapie corporală. Cum se completează aceste abordări din perspectiva ta? Cum ai decis să lucrezi cu ambele metode?

Cele doua abordări se potrivesc perfect atât timp cât terapeutul lucrează contractual și rămâne în contact relațional bun cu clienții săi. Teoria AT se referă la procesul somatic în câteva puncte, în particular în noțiunea de protocol, care este primul nivel al scriptului, și în structura de ordinul trei al Eului și teoria impasului aferentă. Cunoștintele detaliate despre procesul de  embodied încorporareCunoștințe detaliate despre procesele imprimate la nivel corporal (embodied process) ajută profunzimea terapiei vorbite și atinge originile timpurii ale dificultăților de aici și acum. Experiența aceasta a fost ceea ce m-a motivat să urmez formare în ambele metode, deși identitatea mea principală este, înca, de Analist Tranzacțional.

Ții programe de formare în AT în Romania, ții grupuri de psihoterapie și grupuri de psihoterapie corporală în București și Timișoara. Cum sunt participanții români? Sunt aceștia deschiși pentru astfel de evenimente?

 

Imi place să lucrez în România. Găsesc oamenii nemaipomeniți ( sclipitori) și foarte motivați. Sunt conștient de nivelul ridicat de traumatisme în istoria recentă de aici, ceea ce înseamnă că mulți oameni se confruntă cu probleme profunde. Deși acest lucru aduce provocări, contribuie la creșterea admirației mele cu privire la încercările oamenilor de a merge mai departe.

 

Cred că, cu progresul cunoașterii psihologice și a abilităților, vedem o schimbare în viața comunității în România și sunt onorat să îmi joc micul meu rol în acest proces.

Ce ai observat diferit/specific lucrând cu românii? Ce aspecte specifice culturii românești ai observat? Ce probleme specifice?

Nu sunt în România probleme pe care nu le-am văzut și în Anglia. Diferețnta constă în frecvența lor. Multă lume aici suferă de atașament insecurizant din copilarie, care este aproape o regulă. De asemenea, există foarte puțină încredere în procesul politic și în agențiile care există pentru a oferi securitate în comunitate. Dorința oamenilor pentru apropiere și intimitate este adesea insoțită de așteptările lor pentru a fi trădați și asta este o provocare pentru profesiile care oferă ajutor. Există o nevoie aici pentru a avea o grijă deosebită în construirea încrederii în relațiile cu oamenii. Nu exista încredere de la sine în România.

Vii des în România. Ce te motivează să te întorci?

Vin în România de aproximativ de șase ori pe an pană acum și nu am planuri de a reduce acest ritm în viitorul apropiat. Există un rost de a face o diferență reală aici și aceasta este ceea ce ma motivează să mă întorc.

Din punctul tău de vedere la ce folosește psihoterapia?

Psihoterpia este, evident, folositoare în tratarea bolilor comune cum ar fi: depresia, anxietatea și aspectele conexe. Abordarea umanistă cu accent pe munca relațională pe termen lung este foarte utilă în a ajuta în probleme mai profunde precum tulburările de personalitate, care sunt foarte dificil de tratat.

Psihoterapia este, de asemenea, pentru multă lume, versiunea modernă pentru a căuta sesnul în viață și astfel ajută la calmarea sesnului de alienare și gol interior care străbate epoca noastră modernă materialistă.

Cum îți place să petreci timpul liber? Cum te încarci sufleteste?

Îmi place această întrebare. Sufletului meu îi face plăcere muzica de multe feluri. Îmi place să ascult muzică și, de asemenea, obtin o plăcere deosebita din încercările mele de amator de a face muzică.

Îmi place să îmi văd familia crescând ți îmi place să văd că lumea se învarte.

Cred că este reconfortant și inspirațional să văd cât de multe se întâmplă în lume, zi dupa zi, care sunt dincolo de controlul uman și doar continuă să meargă. Soarele continuă să crească și păsările continuă să cânte. Acestea sunt cu adevărat suficiente luând în considerație că pot să am parte deasemeni și de puțină distracție nevinovată.

Ce vroiai să devii când erai copil?

Vroiam să devin astronaut ca și copil. Vroiam să zbor prin spațiu și să vizitez lumi noi. Am fost fascinat de știință și în tinerețea mea am crezut că tehnologia va salva omenirea. Nu mai sunt de aceeași părere acum. Acum cred că psihologia va fi calea spre un viitor mai bun și de aceea sunt implicat în ea.

Dacă vrei să le transmiți ceva în mod deosebit cititorilor români sau vrei să adaugi ceva …?

Aveți o țară frumoasă și un patrimoniu cultural bogat. Mă bucur să lucrez alături de voi. Sper să pot fi de ajutor.

Interviu, traducere si adaptare realizate de Gabriela Popescu. (www.gabrielapopescu.ro), iulie 2015.

Articol aparut in numarul 14 al Revistei de Analiza Tranzactionala.