Oui, mais … (Da, dar…) este un film frantuzesc scris si realizat de Yves Lavandier. Titlul releva numele unui joc psihologic (concept folosit in Analiza Tranzactionala), joc care se numeste „Da, dar…”

O adolescenta de 17 ani, pe numele ei Eglantine, apeleaza la un psihoterapeut competent si amuzant intr-un moment cand are un prim conflict in relatia cu un baiat pe care il place.

Initial motivul pentru care apeleaza la ajutorul psihoterapeutului este de a o ajuta pe mama ei fata de care se simte responsabila. Mama ei este o persoana superprotectiva si uneori bea mult. Fata se simte raspunzatoare de starea de bine a mamei, nu o poate lasa singura in casa cand ar vrea sa iasa sa se vada cu prietenul ei.

Evident, nimeni nu o poate ajuta pe mama daca mama nu vrea sa fie ajutata. Asa ca obiectivul psihoterapeutic pentru Eglantine se concretizeaza in a reusi sa mearga la intalnirile cu prietenul ei chiar si atunci cand mama ei nu se simte bine si se retrage in alcool.

In urma procesului psihoterapeutic fata reuseste sa iasa din jocurile psihologice pe care le juca cu parintii.

Este un film interesant si amuzant despre procesul de maturizare al unei adolescente.

Psihoterapeutul ne invita la inceputul filmului sa urmarim povestea lui:

„A ! Ati venit, in sfarsit ! Altfel, as fi inceput sa vorbesc singur. Sunt chiar asa de greu de gasit ? Intrati, pe aici ! Numele meu e Erwan Moenner. Urmati-ma, va rog !

Aveti grija, aici sunt niste scari. Iata ! Asta este cabinetul meu. Aici, o multime de lume vine sa-si spuna necazurile si invata sa fie ei însisi. Alteori, vin la mine sa se descarce. De fiecare data vad cum oamenii se zbat ca sa avanseze, sa traiasca mai bine… In meseria mea, trei lucruri mi se par cele mai interesante: In primul rind, sa ajut oamenii sa depaseasca dificultatile. Sa vezi oameni trecand de la suparare la bucurie, e o adevarata placere. Un alt lucru care ma intriga este cum reusesc oamenii sa se bage singuri in relatii care-i fac sa sufere. Pe de alta parte, o terapie e ca intr-o piesa de Shakespeare. Ai parte de crize, de momente de euforie… De fiecare data mi se pare ca citesc un roman, sau vad o piesa, ori un film. Ei bine, astazi o sa va arat si dvs despre ce este vorba in meseria asta. O sa va povestesc despre devenirea unui om.”

Iata ce spune psihoterapeutul Erwan Moenner despre jocurile psihologice:

„Certurile incep mereu la fel si se termina la fel. In meseria mea acest lucru se cheama un joc. Ati observat probabil ca Denise Laville, mama lui Englantine, este o mare amatoare de jocuri. De exemplu cu Mireille, cand joaca bridge, ea joaca doua jocuri de fapt.

Unul e cel de bridge, bineinteles, iar celalalt este unul de putere, prin care vrea s-o demoralizeze pe Mireille cat mai mult. Acest din urma joc e unul subconstient.

Prin el, Denise seamana cu noi toti pentru ca tuturor ne place sa jucam acest joc. Si asta, nu doar cand jucam jocuri de societate. Acest joc se joaca in majoritatea cuplurilor si familiilor.

Domnu si doamna Lenoir, de exemplu:

-Cine naiba mi-a luat periuta de dinti ?

-Cui naiba crezi ca-i trebuie peria ta de dinti ?

Acest schimb delicat de cuvinte e de fapt un joc. Bineinteles, cei doi nu cauta sa se distreze cu asta. Dar asa cei doi isi atenueaza tensiunile dintre ei.

Acest joc are reguli fixe. Uneori il jucam perfect constienti. Alteori nu. Diferenta dintre jocurile murdare si cele psihologice este ca acestea ii obosesc si ii fac pe protagonisti sa sufere. Jocurile psihologice sunt numeroase, dar fiecare prefera unul sau doua.

Domnul Chanteaux, de exemplu:

-Ai mare noroc sa poti merge la cinema.

-Pentru ca eu, cu Adelaide…

-Nu i-ai gasit o dadaca ?

-O bona buna nu gasesti pe toate drumurile.

-Stiu eu una, daca vrei.

– Mersi, dar oricum, sunt prea scumpe.

– De ce n-o lasi la parintii tai atunci ?

 -Ar fi o idee, dar nu cred ca s-ar ocupa cum trebuie de ea.

 -Nu trebuie decat sa aiba grija cat doarme, i-ai putea chema la tine, de exemplu.

-Da, dar…

-Dar nu cred ca le-ar placea.

-De ce nu-i intrebi ?

-Stiu deja ce mi-ar raspunde.

-In sfîrsit, daca nu vrei sa vezi filmul…

– Ti-am spus ca nu este asa simplu.

D-nul Chanteaux vine cu o problema, spune ca vrea o solutie, dar cand i se propun solutii, le desfiinþeaza una cate una.

In psihologie, aceste jocuri au cate un nume.

„Da, dar… nu cred ca le-ar placea.”

„Da, dar… nu e usor…”,

„Da, dar uiti cã…”

„Da, mi-ar placea, dar nu sunt sigur ca…”

„DA, DAR…” este unul din cele mai intilnite jocuri de pe planeta.”

PS. Daca doresti sa citesti mai multe despre jocurile psihologice urmeaza acest link.