Jocuri psihologice

 

 

Ti s-a intamplat ca in urma unei interactiuni cu cineva, atat tu cat si cealalta persoana sa iesiti cu un sentiment neplacut si sa te intrebi: „De ce mi se intampla tot timpul asa ceva?”

Daca da, raspunsul este ca joci jocuri psihologice.

Jocurile psihologice nu sunt ceva amuzant si totusi le jucam. Oare de ce?

Atunci cand jucam jocuri urmam niste strategii invechite.

Jucarea jocurilor psihologice a fost unul dintre mijloacele pe care le-am adoptat ca si copii pentru a obtine ce doream de la lume. In viata adulta avem alte optiuni mai bune. Pentru a putea renunta la jocurile pe care le jucam este nevoie mai intai sa le constientizam.

 

Exemple de jocuri psihologice :

 

„De ce tu nu …? ” si „Da, dar…”

 

Molly este asistent social. E in biroul ei, discutatnd cu un client care tocmai a intrat. El arata amarat.

Clientul spune:”Ma tem ca s-a intamplat ceva cumplit”. Proprietarul m-a dat afara si nu am unde sa ma duc. Nu stiu ce sa fac.”

–          O, Doamne , asta-i rau, spune Molly cu o incruntare de ingrijorare. Ce pot face sa te ajut?

–          Nu stiu, spune clientul mohorat.

–          Sa-ti spun eu ce facem, spune Molly. Hai sa ne uitam impreuna prin ziarul de seara si sa gasim undeva o camera de inchiriat in oras.

–          Tocmai asta-i problema, zice clientul, N-am bani destui sa platesc chiria.

–          Pai, sunt sigura ca as putea aranja sa primesti un ajutor social pentru asta.

–          Dragut din partea ta, dar nu vreau pomana de la nimeni.

–           Aha, atunci ce-ai zice sa gasesc un pat la un camin pana cand gasesti alt loc unde sa locuiesti?

–          Multumesc spune clientul, dar de fapt nu cred ca as suporta atatia alti oameni in jur cand ma simt cum ma simt.

Se lasa tacerea si Molly isi sparge creierii sa mai gaseasca vre-o idee. Nu-i vine nici o idee.

Clientul suspina lung , se ridica si se pregateste sa plece. Oricum, multumesc ca ai incercat sa ma ajuti, zice el mohorat, disparand pe usa.

Molly se intreaba: Oare ce s-a intamplat? La inceput se simte uimita, apoi disconfortata si deprimata.Isi spune ca nu e deloc pregatita sa ajute oamenii.

Intre timp clientul merge pe strada avand sentimente de indignare si furie la adresa lui Molly. Isi spune in sinea sa „Nu imi imaginam ca ar fi in stare sa ma ajute. Si nici n-a facut-o!”

 

Atat pentru Molly cat si pentru client, aceasta scena este rejucarea multor altor scene asemanatoare petrecute in trecut. Molly intra des in acest gen de interactiuni. Ofera ajutor si sfaturi unor clienti si si apoi se simte neplacut cand acestia nu accepta. Clientul este la fel de obisnuit cu finalul acestei situatii. Intr-un fel sau altul el sfarseste iar si iar prin a refuza ajutorul oferit si in acelasi timp se simte furios ca a a fost dezamagit de persoana care i-a oferit ajutor.

Molly joaca jocul „De ce tu nu…” si clientul „Da, dar…

 

Text preluat din cartea „AT astazi, O noua introducere in Analiza Tranzactionala”, Ian Stewart, Vann Joines

 

psiholog Brasov