„O tanara a venit la mine ca si clienta, deoarece pentru aproape intreaga ei viata, nu a putut sa doarma noaptea decat cu lumina aprinsa. Era pe cale sa intre intr-o relatie cu un barbat, iar aceasta problema devenise importanta cu aceasta ocazie. Dorea sa devina capabila sa se miste dincolo de acest blocaj si sa gaseasca o cale de a-si depasi dificultatea.

Pe masura ce vorbeam cu ea mi-am dat seamaca s-ar putea ca experienta eisa aiba de-a face cu ceva mult mai mare ca persoana sa.

Ea a descris teroarea pe care o traia in timpul noptilor, pe cand simtea ca o forta neagra se apleca spre ea, dorind sa o ucida, dupa care se trezea, tremurand incontrolabil. In urma discutiilor cu parintii ei, nu a transparut sa fi existat nici un eveniment care sa poata conduce la aparitia unor astfel de reactii extreme.

Ea a venit la un workshop de constelatii si am asezat constelatia familiei ei. In timpul constelatiei, persoana care a reprezentat „ceea ce lipseste” a inceput sa se tarasca pe podea, in jurul picioarelor celorlalti, comportandu-se ca un copil cu retard mental. Literalmente, in cateva secunde, clienta a ajunsla podea, intr-o stare retraumatizata. Am lucrat cu ea pentru a o readuce in momentul prezent si am oprit imediat constelatia.

Intr-o sedinta individuala ulterioara, ea mi-a spus ca a vazut imaginea cuiva aruncat spre un zid. Aceasta viziune nu avea nici un sens pentru ea. Am invitat-o sa vorbeasca despre acesta cu parintii ei, pentru a gasi eventuale legaturi. Tatal ei si-a amintit ca unchiul lui a avut un copil cu sindrom Down, care a fost plasat intr-o institutie, iar povestea spunea ca a murit acolo la varsta de 10 ani, din cauza unei pneumonii.

Poate ca exact asta s-a intamplat, sau poate ca ceea ce simtise clienta mea era un eveniment care se intamplase in aceeasi institutie, sau poate ca acelui copil i se intamplase acel lucru, Nu vom sti cu certitudine niciodata.

Clienta a venit la un alt workshop de constelatii si de aceasta data a stat, impreuna cu o persoana care o sustinea, la o oarecare distanta fata de constelatie. Scenariul de mai sus s-a repetat, cu aceeasi miscare a unui copil de varsta mica ajungand la podea (cu reprezentanti diferiti fata de data trecuta). Apoi, cineva din constelatie a dat drumul unui urlet foarte puternic.

Aceasta a parut sa elibereze o parte a energiei, iar copilul a devenit tacut. Am lucrat un ritual pentru a ajuta clienta sa se separe de acest copil.

„Draga …, eu imi amintesc de tine. Acum, te las cu destinul tau, iar eu ma incredintez destinului meu. Destinul tau este destinul tau, iar destinul meu este destinul meu. Tu esti acolo, iar eu sunt aici”

La doua luni dupa aceasta constelatie, am reantalnit-o pe clienta si mi-a spus ca, din acea zi, nu a mai fost deranjata in nici o noapte. A reusit sa doarma cu lumina stinsa. ”

(Exemplu2, pag58, Intoarcerea acasa, Un prim pas in lumea Constelatiilor Familiale, Barbara Morgan, Editura HarTios)