G.P. Povesteste un pic despre tine. Cine este Oana Panescu?
O.P. Când aud la intrebarea aceasta, cine este X ? ma gandesc daca tot ceea ce suntem sunt rolurile noastre, asa cum crede Bernd Schmid. Asta e tot, ne exprimam esenta prin modul in care ne traim rolurile in care suntem? Pentru mine ar fi o abordare simpla, ceea ce sunt se vede in modul in care muncesc si in modul in care fac lucruri. Un fel de „pomul se cunoaste dupa roade”.
Sunt din Constanta si cred ca asta ma defineste si mi-a influentat mult modul de a fi. Sunt inca indragostita de Constanta, este locul in care mi-ar placea cel mai mult sa traiesc, la malul marii.
G.P. Esti presedintele al Asociatiei Romane de Aanaliza Tranzactionala (ARAT) pe Bucuresti de trei ani. Ce te-a determinat sa candidezi pentru aceasta pozitie?
O.P. Eram foarte entuziasmata de ARAT si AT. Eram recunoscatoare – am primit foarte mult de la comunitatea AT, profesional si uman. Si am vAzut aceasta pozitie ca pe o ocazie de a da inapoi si de a face si eu lucruri pentru ARAT, pentru membrii si pentru AT-ul din Romania.
G.P. Care a fost cea mai mare provocare in aceasta calitate si cum i-ai făcut fata? Dar cea mai mare împlinire?
O.P. Cea mai mare provocare a fost organizarea Conferinței Nationale de AT in Bucuresti in 2011. Am muncit mult, am facut foarte multe lucruri de la negocierea cu trainerii, obtinerea creditelor de la Colegiul Psihologilor si pana la lipit afise pe usile salilor si mutat mese si scaune pentru pregatirea salilor. Si am invatat sa lucrez impreuna cu altii, sa cer si sa primesc ajutor.
Anul trecut ARAT a organizat in Bucuresti evenimentul EATA (European Association for Transactional Analysis) numit International Trainers Meeting. Am organizat acest eveniment din partea ARAT impreuna cu Sorina Vrana. A fost o mare satisfactie pentru mine sa pot sa aduc EATA in București si sa fac ARAT mai vizibil in EATA. M-am bucurat ca delegații tuturor țarilor membre EATA, care erau prezenti pentru Council Meeting, au putut sa vada pe pielea lor, dincolo de orice prejudecati, ce inseamna Romania si Bucuresti, si sa fie in contact cu ARAT si cu entuziasmul nostru prin voluntarii care au participat la organizare. Stiu ca au fost incantati atat de noi cat si de capitala. Un alt lucru important – cu ocazia ITM s-au desfasurat examene in București, de care au profitat si membrii nostri pentru a se certifica.
G.P. In afara de activitatea ta ca presedinte ARAT pe Bucuresti cu ce altceva te ocupi?
O.P. Lucrez ca psihoterapeut si predau la Facultatea de Sociologie-Psihologie, USH Bucuresti. Sunt anul trei la Școala doctorala, Facultatea de Psihologie Bucuresti.
G.P. Care este activitatea care iti place cel mai mult si de ce?
O.P. Imi place psihoterapia. Pentru ca este o muncă fara multe formalitați si birocratie, in care am satisfactii directe si uneori imediate.
Imi place foarte mult si sa predau. Imi place contactul cu studenții, imi place ca imi pot impartasi experienta, cunostintele, ideile si ca putem discuta teoriile psihologice; cred ca invatam impreuna la seminarii, eu de la ei si ei de la mine. Imi place sa putem pune intrebari impreuna.
G.P. Cum ai decis sa studiezi psihologia si sa devii psiholog, psihoterapeut?
O.P. Cand eram adolescenta citeam mult, imi placea filozofia, literatura si psihologia. Am ales psihologia pentru ca am putut sa ii vad si latura practica si am fost tentata de idea si de posibilitatea de transformare, de dezvoltare a mea si a oamenilor in general.
G.P. Ce iti doreai sa devii cand erai copil?
O.P. Intr-un fel este o intrebare grea. Pentru ca imi doream sa ma fac Ceausescu! Dar nu in sensul de a fi sef ci in sensul de a fi un fel de intelept. In mintea mea de copil, presedintele tarii, cel care ii conducea pe ceilalti, era cel mai destept si stia raspunsurile la toate intrebarile. Iar eu imi doream sa stiu tot si sa am raspunsuri la intrebarile mele.
G.P. Daca ai putea sa dai un sfat acelui copil care ai fost, ce i-ai transmite?
O.P. I-aș spune că avea o viziune inocenta și poate corecta pentru o lume ideala în care înțelepții ar fi conducători și că mai poate să viseze și să caute toate răspunsurile și în lumea reală în care trăiește acum.
G.P. Locuiesti in Bucuresti. Cum te impaci cu orasul? Care sunt locurile tale preferate din Bucuresti?
O.P. Aud mulți oameni care spun ca Bucurestiul e aglomerat, agitat si urat, dar mie imi place si ma simt bine in Bucuresti. Imi place in natura si mi-e dor de mare, totusi imi place sa traiesc in Bucuresti si ma bucur de ocaziile pe care le ofera.
Imi plac cladirile, parcurile, strazile asa aglomerate, imi place si la Mall si ma intreb ce o sa ramana dupa noi peste 2000 de ani. Ce vor descoperii urmasii nostri in ruinele Bucurestiului asa cum descopar eu cetatile dacice si romane in Dobrogea… Imi place cel mai mult Ateneul.
G.P. Cum ti-ai petrecut ultima zi libera pe care ai avut-o doar pentru tine?
O.P. Am stat In pat fara nici un fel de program, am citit SF si m-am uitat la comedii – cea mai buna zi libera!
G.P. Ce planuri ai pentru viitor?
O.P. Sunt intr-o perioada foarte activa, cu multe activitati in acelasi timp. Sunt concentrata sa finalizez doctoratul cu bine si ma gandesc ca apoi, după o pauza, sa ma pregatesc sa dau examenul pentru CTA.
G.P. Daca vrei sa transmiti in mod special ceva cititorilor revistei Povestea mea de viata.ro … despre orice …
O.P. Sa puna si sa-si puna intrebari, sa caute raspunsuri si sa-si ia timp sa se bucure de viata.
______________________________________
Oana Pănescu Madlen preda ca asistent universitar la Universitatea Spiru Haret, lucreaza in domeniul resurselor umane si desfasoara o practica privata ca psihoterapeut specialist.
A urmat cursuri de formare in psihoterapie Cognitiv-Comportamentala, Analiza Tranzactionala si Constelatii Familiale.
Este presedintele filialei Bucuresti a Asociatiei Romane de Analiza Tranzactionala (ARAT) si secretar general al EATA (European Association of Transactional Analysis).
Contact: oanamadeleine@yahoo.com
Interviu: Psiholog Gabriela Popescu,ianuarie 2014
