Cine sunt eu? – la Conferința Europeană de Analiză Tranzacțională, Geneva

Cine sunt eu ? Despre identitate, integrare și granițe la Conferința Europeană de Analiză Tranzacțională, Geneva – iulie 2016

Cu ocazia participării mele la Conferința Europeană de Analiză Tranzacțională în vara aceasta am descoperit cu bucurie Geneva. Mi-a făcut plăcere sa mă plimb pe malul lacului Leman si să mă bucur de soare, de apă, de o bere pe care am baut-o la o taverna la malul apei, să mă plimb în frumoasa grădină botanică alături de colegi și să experimentez gusturi culinare noi.

M-am bucurat să particip la Conferință, să reîntâlnesc colegi vechi și să cunosc colegi noi, să reîntalnesc traineri cunoscuți și traineri noi.

M-am simțit binevenită, stimulată mental și emoțional, am găsit răspunsuri la unele întrebări, am plecat cu întrebări noi dar și cu idei pentru atelierele de autocunoaștere pe care le facilitez.

Deși am plecat la drum cu temeri de genul: oare cunoștințele mele de limba engleză sunt suficient de bune? o să mă pot conecta cu oameni pe care nu îi cunosc? tematica conferinței a fost un bun motivator pentru mine, și bineînțeles, suportul și încurajările din partea celor apropiați.

40 de ani de EATA

Anul acesta EATA a sărbătorit 40 de ani de la înființare. Am descoperit cu multă curiozitate în holul conferinței panouri ce conțineau o scurtă istorie despre EATA și prezentări ale celor care au fost președinții asociației în cei 40 de ani. Această incursiune în istoria asociației a reprezentat pentru mine un mesaj de bun venit din partea asociației și de invitație la a îi cunoaște pe membrii săi.

Așa am aflat că în iulie 1975 a avut loc prima conferință internațională de Analiză Tranzacțională din Europa în Villars în Elveția și că EATA a fost înființată în iulie 1976 în Geneva, Elveția.

Cine sunt eu ?

Unul dintre workshopurile interesante la care am participat a fost workshopul ținut de Sabine Klingenberg și Bernd Kreuzburg:” Who am I – and if so how many? (Richard David Precht) Different perspectives on the development of personal and professional identity “ (Cine sunt eu – și cât de mulți ? ( Richard David Precht ) Diferite perspective privind dezvoltarea identității personale și profesionale).

Întrebări la care am fost invitați să reflectam în cadrul workshopului au fost:

Ce este identitatea? Cum știu cine sunt eu ? Sunt aceeași persoană tot timpul? Ce spun ceilalți despre cine sunt eu? Sunt ceea ce cred despre mine cu toate sentimentele, gândurile și comportamentele mele? Sunt o construcție co-creată de mine și de ceilalți – creată de întâlniri și experiențe?

Cine sunt eu ? – este o întrebare la care reflectez de mult timp. Prima amintire pe care o am punându-mi această întrebare o am din perioada când avem 13 ani și eram elevă în școala gimnazială. Îmi amintesc că una dintre colegele mele tot repeta întrebarea: Cine sunt eu? Cine sunt eu, Ana? Repeta obsesiv Ana, Ana …eu sunt Ana. Și de atunci am început să îmi pun și eu întrebarea aceasta. Deși, de-a lungul timpului am gasit nenumărate răspunsuri continui caut răspunsuri mai profunde.

A doua amintire pe care mi-o evocă această întrebare este din perioada când eram studentă la facultatea de psihologie și aflasem câte ceva despre mine în grupurile de dezvoltare personală la care paricipam. Aflasem că, deseori, oamenii se identifică cu comportamentul lor, cu ceea ce simt, cu ceea ce gândesc, cu numele lor sau cu corpul lor, dar nu sunt nici una dintre acestea. Ma intrebam atunci cine sunt eu dacă nu mă identific cu nici una dintre acestea?

Cu aceste amintiri și multe întrebări am intrat la workshop. Sabine Klingenberg și Bernd Kreuzburg ne-au întâmpinat la începutul workshopului cu melodia Gloriei Gaynor: ”I am what I am.” („Sunt ceea ce sunt”):

“I Am What I Am / Sunt ceea ce sunt,

I am my own special creation / Sunt propria mea creaţie specială,

So come, take a look / Aşa că vino şi aruncă o privire,

Give me the hook or the ovation / Alungă-mă sau ovaţionează-mă

It’s my world that I’d want to have a little pride in / E lumea mea în care vreau să am puţină mândrie

My world and it’s not a place I have to hide in / Lumea mea şi nu e un loc în care să m-ascund

Life’s not worth a damn till you can say / Viaţa nu merită nimic până când nu spui:

Hey world, I am what I am / ,,Hei, lume, sunt ceea ce sunt!”

I am what I am / Sunt ceea ce sunt,

I don’t need praise, I don’t need pity / N-am nevoie de laude, n-am nevoie de milă,

I bang my own drum / Bat singură la toba mea,

Some think it’s noise, I think it’s pretty / Unii cred că e zgomot, eu cred că este frumos.

And so what if I love each feather and each spangle / Şi ce dacă iubesc fiecare pană şi fiecare paietă,

Why not try and see things from a different angle / De ce să nu-ncerc să văd lucrurile din alt unghi?

Your life is a sham till you can say / Viaţa ta e o minciună până când nu spui:

Hey world, I am what I am / ,,Hei, lume, sunt ceea ce sunt!”

I am what I am/ Sunt ceea ce sunt

And what I am needs no excuses / Şi nu am nevoie de scuze pentru ceea ce sunt,

I deal my own deck / Îmi împart singură cărţile de joc,

Sometimes the ace, sometimes the deuces / Câteodată aşii, alteori, cărţile de doi.

It’s my life and there’s no return and no deposit / E viaţa mea şi nu se returnează şi nici nu se adună,

One life, so it’s time to open up your closet / O singură viaţă, aşa că-i timpul să te arăţi lumii,

Life’s not worth a damn till you can say / Viaţa nu merită nimic până când nu spui:

Hey world, I am what I am” / ,,Hei, lume, sunt ceea ce sunt!”

A fost stimulant să discutăm despre câteva definiții ale identității:

„Experiența coerentei și a continuității în acord cu interrelaționarea socială. Identitatea se dezvoltă în relație prin comparație cu o altă persoană. Identitatea noastră este definită de apartenența și diferențiere.” (Prof. Dr. Michael Ermann, Manuscript 60. Therapiewochen)
„Identitatea este povestea pe care o persoană o creează despre propriile experiențe de viață (biografie, propria istorie), propria viziune despre lume, experiența de a fi, (Sinele) și ce își imaginează despre viitor” (Rudolf, G, 2000)
În realitate nici un Eu, nici chiar cel mai naiv, nu este unitar, ci este un univers de o diversitate extraordinară , o mică boltă cereasca presărată cu stele, un haos de forme, de trepte și stări, de apucături moștenite și de posibilități.” (Herman Hesse: Der Steppenwolf)
„Sentimentul conștient de a avea identitate personală este bazat pe doua percepții: percepția consistenței și a continuității și tot timpul conectate cu percepția că ceilalți recu
nosc această consistență și continuitate.”(E.H.Erikson, Identity and Life Cycle, 1966)

Pentru mine întrebarea „Cine sunt eu ?” este o întrebare filosofică care îmi ghidează viața și activitatea. Cred că pentru a fi cine suntem și a ne bucura de viață avem nevoie să ne cunoaștem pe noi înșine. Mă ghidez în munca mea de ceea ce scrie pe frontul templului din Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți și astfel vei cunoaște întreg universul cu toate forțele sale ascunse.”

Citeste si articolul:”Drumul catre tine insuti”

Violența între sexe

În cadrul workshopului” Violence in the cultures: a competition history among the genders” (Violența în cultură – o istorie a competiției între sexe) Marina Baldacci din Italia a prezentat o cercetare făcută în 2012 în rândul adolescenților din Italia privind violența bazată pe gen.

Am discutat despre violență și despre cum se manifesta în culturile participanților,
despre agresivitatea și opresiunea bazată pe competiția dintre sexe ca o negare narcisică a afecțiunii și a nevoilor relaționale.

Câteva dintre ideile și concluziile pe care le-am discutat:

Violența este considerată “normală” în cultura noastră.
Tinerii își schimbă prejudecățile legate de gen, dar se adaptează valorilor sociale care se bazează încă pe dominare și supunere.
Trăim într-o societate care neagă nevoia de recunoaștere.
Simbioza devine competitivă.
Partenerii se luptă pentru recunoaștere și putere.
Femeile au nevoie de permisiuni, barbații nu mai au siguranța că femeile rămân în relație. Acest fapt duce la violență între parteneri.
1+1=1 – simbioză
1+1=2 – cei doi parteneri nu se întâlnesc
1+1=3 – cei doi +relația

Idei și direcții noi de explorare și reflectare:

Identitatea se construiește tot timpul. Identitatea este percepția pe care o avem despre noi inșine pe care am construit-o în relația cu lumea. Nu ne putem construi identitatea fiind doar în aici și acum. Avem nevoie de trecut, prezent și viitor. (Michael Ermann)

Jucând jocuri creăm identitate istorică, identitate culturală, identitate socială, identitate individuală.
Să învățăm să gestionam conflictul face parte din identitate.
Diferențele trebuiesc luate în considerare. Să onorăm diferențele și să promovăm conexiunea.
Când integrarea nu există rigiditatea și haosul sunt prezente. (Siegel, 2014)

Invitație la Conferința Mondială de Analiză Tranzacțională de la Berlin, 27 – 29 iulie, 2017

Conferința s-a încheiat cu invitația făcută de Sabine Klingenberg de a particip
a la Conferința Mondială de Analiză Tranzacțională care se va ține în 2017 la Berlin. Este o invitație d
e a continua să ne explorăm propria identitate: „Bouderies – a place … to meet … to develop … to define identity”. („Granițe – loc de întâlnire, creștere, definire a identității”)

Detalii despre conferință poți găsi pe site-ul EATA.

Bibliografie:

Workshop: ” Who am I – and if so how many? (Richard David Precht) Different perspectives on the development of personal and professional identity “ – Sabine Klingenberg si Bernd Kreuzburg, EATA Conference, Geneva, 2016

Workshop: ” Violence in the cultures: a competition history among the genders” Marina Baldacci, EATA Conference, Geneva, 2016

Richard David Precht, Cine sunt eu? O călătorie prin mintea ta, Editura Litera, 2012

Versuri și traducere versuri:

http://lyricstranslate.com/ro/i-am-what-i-am-sunt-ceea-ce-sunt.html

Autor: Gabriela Popescu, psiholog și psihoterapeut în supervizare în Analiză Tranzacțională cu o practică privată în Brașov

Articol aparut in Revista de Analiza Tranzactionala, nr.15, 2016

psiholog Brasov