Teama de abandon este o tulburare anxioasa care isi are radacinile in copilarie si poate fi intarita de evenimente traumatizante ulterioare.
Teama de abandon in relatia de cuplu
In relatiile de cuplu apare teama de abandon cand el pleaca, de exemplu, intr-o calatorie si ea se teme irational ca nu se mai intoarce. El pleaca si dupa o ora ea il suna. Vrea sa stie daca traieste.
De ex.: Daca el nu ii ofera astazi dovezi de iubire ei si este mai rece.
Daca partenera nu functioneaza prin prisma fricii de a fi parasita atunci va putea interpreta corect acest comportament, stie ca este iubita chiar daca intr-o zi nu a primit dovezi de iubire.
O persoana cu teama de abandon este foarte vigilenta.
Citeste si articolul: Caracteristici ale tulburarii de stres posttraumatic a traumei de abandon
Strategii de compensare
De ex. Daca este abandonat se arunca in bratele altuia.
De ex. Decat sa ma abandonezi tu mai bine te abandonez eu.
Alte strategii de compensare:
- Reasigurare
- Atasament
- Dependenta
Dinamica abandonului este activata de orice poate semana cu un abandon (inclusiv abandon simbolic). De ex. Intarzierea, nu-si tine promisiunea, pleaca sa raspunda unei alte solicitari.
Dinamica psihologica a abandonului. Nasterea acestei dinamici
O persoana se poate simti abandonata daca:
- A fost abandonata real/fizic in copilarie (prin incredintare, moarte, divort)
- A fost abandonata in mod fantasmatic:
- Copilul este crescut de bunici apoi de parinti, un parinte neimplicat, imprevizibil
- Mama este foarte ocupata cu un alt copil, poate un nou nascut. Sentimentul de abandon va fi mai puternic daca bebelusul are nevoie de mai multa ingrijire Copilul va avea mereu senzatia ca mama lui se ocupa periodic de bebelusul nou sosit si va incepe sa creada ca asa va fi tot timpul si ca nu-si va mai regasi niciodata mama.
- Daca parintii lucreaza in fiecare zi si au foarte putin timp pentru el.
- Cand parintii il lasa in grija altcuiva ,in timpul vacantelor ,chiar daca acea persoana este bunica.
- Daca mama lui este mereu bolnava, iar tatal este prea ocupat sau absent pentru a avea grija de el. Copilul va fi obligat sa se descurce singur.
Psihologia copilului
Copilul mic poate mentine in interiorul sau imaginea mamei doar un timp limitat. De exemplu X minute. Daca a trecut acel timp (X minute) si daca mama nu se intoarce copilul percepe acest lucru ca si cum mama ar fi murit.
Copilul poate sa suporte aceasta situatie un anumit interval de timp (de exemplu Y minute). Daca mama se intoarce in acest intreval de timp (X+Y) atunci este ok.
Daca mama se intoarce dupa trecerea acestui intreval de timp (X+Y+Z) atunci copilul este traumatizat.
Daca mama a lipsit de mai multe ori depasind intervalul de timp suportat de copil (X+Y+Z) atunci copilul este traumatizat de mai multe ori.
Citeste si articolul: De ce doare atat de mult respingerea
Cele cinci etape ale abandonului
Susan Anderson in cartea„The journey from abandonment to healing” identifica cinci etape ale abandonului:
1.Etapa nimicitoare
In aceasta prima etapa devastatoare persoana care se simte abandonata este in stare de soc, durere, panica brusc lipsita de valoare si sens al vietii. Incearca sa pastreze cioburile sinelui sau impreuna, dar cu toate eforturile credinta si increderea pe care le-a avut s-au spulberat.
Ruptura a taiat tesutul dens al atasamentului. In aceasta etapa este in contact cu nevoile si sentimentele sale cele mai adanci. Abandonul este simtit ca o rana de moarte. Isi simte nevoile primare si frica. Acestea sunt cele mai importante si valoroase emotii pe care le are. Sunt cele mai elementare nevoi pe care le poarta cu sine de cand s-a nascut. Pe masura ce invata sa isi gestioneze durerea este important sa isi asculte fricile. Acestea ii „vorbesc” despre ceea ce are nevoie. Cand este pregatita sa isi accepte aceste emotii este pregatita sa se vindece.
2.Etapa de retragere
Retragerea implica dorinta intensa si agitatie pentru iubirea care lipseste. Are dureri, zvacniri si tanjeste ca persoana iubita sa se intoarca. Fiintele umane sunt genetic mostenitoare de o nevoie puternica de atasament. Pierzand relatiile aceasta nevoie de a se lega se intensifica. Durerea emotionala declanseaza un proces psihobiologic care poate include veghe, pierdere in greutate, anxietate, oboseala fizica si emotionala.
A fost atat de prinsa in aceasta relatie incat nu mai stia de ce este in relatie cu acea persoana, daca era o relatie sanatoasa sau statea in relatie din prea multa frica si dorinta de a face pe plac. Are ocazia sa gaseasca relatii sanatoase, care sa il ajute sa isi satisfaca nevoile autentice. Este un proces de individuare.
3.Etapa de interiorizare
Rana devine susceptibila la infectii care poate duce la cicatrici permanente sub forma deteriorarii stimei de sine. Aceatsta se intampla cand se suprima furia fata de partenerul pierdut si asta o tine pe loc. Are tendinta de a il idealiza pe partenerul care „a abandonat”. Orice critica explicita sau implicita de la partener este luata personal si pusa la inima. Devine preocupata de regrete agonizand asupra a ceea ce ar fi trebuit sa faca ca sa salveze relatia, sa evite pierderea. Stima de sine este „luata la bataie”.
In acest stadiu internalizeaza emotii de respingere si anxietate in legatura cu ideea de a fi singura. Iti este teama sa fii singura.
4.Etapa de furie
Nu este prima data cand apare furia in acest proces. In primele trei etape a fost furie de victima.
Furia ofera energia pentru a isi apara imaginea de sine. Unii oameni au dificultati in a-si exprima furia si au nevoie de ajutor pentru a nu transforma furia lor intr-o depresie. Poate sa ii fie frica sa isi exprime furia fata de partener ca sa nu piarda iubirea pe care o primeste deja. Poate avea asteptari nerealiste de la altii in acest moment; este posibil sa aiba asteptarea ca ceilalti sa ii inlocuiasca iubirea si grija care ii lipsesc. Cand ei esueaza, aceasta explodeaza. In aceasta etapa poate avea fantezii de razbunare fata de cel care a abandonat.
Este timpul sa foloseasca energia furiei sa o ajute sa transforme experienta de abandon intr-un succes persona
5.Ridicarea
Exprimarea furiei in exterior o ajuta sa se ridice. Este un timp pentru speranta. Pana acum recuperarea era centrata pe nevoile, fricile si defensele sale. In aceasta etapa incepe sa construiasca relatii cu altii.
Abandonul a trezit copilul sau interior si ranile acetuia. Acum este conectata cu acest copil si are grija de nevoile sale neglijate mult timp.
Cele cinci etape sunt circulare si nu liniare. Ele reprezinta un singur proces in care etapele se suprapun si sunt recurente, un proces care poate avea loc intr-o ora, o zi, o luna, in mai multi ani.
Exista viata dupa abandon, o viata intensa si bogata, dar va trebui sa lucreze ca sa ajunga acolo.
Citeste si articolul: Traumele psihologice
Bibliografie:
„The journey from abandonment to healing”, Susan Anderson
PS. Daca ti-a placut articolul si ti-a fost util impartaseste-l cu prietenii tai folosind butoanele de mai jos. Iti multumesc! 🙂
Citeste si articolul: Meditatie pentru conectarea cu intuitia