Filmul abordeaza argumentul principal impotriva teoriei prin care se sustine ca adictia ar fi o boala- şi anume ca persoana dependenta are libertatea de a alege atunci cand i se da suficienta motivatie pentru a nu consuma alcool sau droguri. Oare dependenta nu este de fapt un comportament, si nu o boala, cum ar fi spre exemplu diabetul sau cancerul? Inca de la inceputul filmului, autorul contrabalanseaza aceste argumente prin prisma propriei opinii formate in baza experientei medicale: dependenta este o boala de alegere. Cu alte cuvinte, dependenta este o disfunctie  a acelei parti a creierului care este responsabila cu luarea deciziilor.

Restul filmului explica stiinta modului in care creierul lucreaza cu sentimentele de placere, amintiri, recompensa si modul in care aceste functii sunt scurt-circuitate, intrerupte atunci cand procesele chimice din creier  se dezechilibreaza din cauza drogurilor si alcoolului.

Dr. McCauley compara, metaforic, topografia creierului cu peisajul spectaculos al statului Utah din America de Nord. La inceputul filmului, dr. McCauley spune: „Ma intreb cum ar fi daca m-as putea plimba prin creier ca prin Utah? Creierul are protuberante si canale, la fel cum acest tinut are munti si canioane”. Initial, ai sentimentul ca aceasta comparatie e cam trasa de par, dar pana la sfarsitul filmului totul capata inteles si toate ideile devin coerente.

Ca fost dependent, niciodata nu am putut sa inteleg de ce am facut lucruri stupide exact in acele momente din viata cand ar fi trebuit sa fi fost cel mai responsabil. Intr-una dintre concluziile cheie ale filmului, McCauley dovedeste ca recidiva este un proces inconstient cauzat de anumite substante chimice din creier care reactioneaza la stresul si schimbarile de supravetuire create de droguri si alcool.

El da dependentei o explicatie logica si stiintifica: procesul, chimia si speranta la o solutie prin recuperare. Odata ce intelegem lucrurile care au cauzat prejudiciul, ne putem schimba vietile si putem permite organelor afectate sa se vindece. Dar acest lucru necesita, in cele mai multe cazuri, ajutor profesionist si un mediu de ingrijire in care un program de tratament sa poata fi dezvoltat pentru pacient si continuat in vederea recuperarii permanente prin abstinenta.

Mai presus de toate, acest film m-a ajutat sa dau raspunsuri clare prietenilor mei si familiei despre boala mea (si argumente ca aceasta este intr-adevar o boala), explicatii cu care m-am luptat si pe care mi-a fost cu adevarat greu sa le gasesc inainte. Cei care nu sufera de adictie sunt complet uimiti, asa cum am fost si noi, de caracterul imprevizibil si inexplicabil al acestei boli.

Recomand acest film tuturor celor care vad comportamentul dependentului doar ca pe unul egoist si auto-distructiv, nu ca simptome ale unei boli. Din acest punct de vedere filmul este un important instrument educational.

Puteti viziona trailer-ul acestui film documentar aici. 

Pentru versiunea completa a acestui articol in limba engleza, puteti vizita  blogul autorului aici.

 un text de Tony Gray

traducere de Rita Ilinciuc

_________________________________

Tony Gray este antreprenor in Mass-media internationala de peste 20 de ani. Acum locuieste in Marea Britanie si se implica in comunitatea de recuperare pentru dependenta inca din 2005.